Ce poate fi important

Sau nu. Depinde ce alegi.

Remarcam zilele trecute că suntem răi. Răi cu noi înșine, răi cu cei din jur, răi cu orașul, răi cu natura. Răi.

M-am surprins uitându-mă strâmb la necunoscuți pe stradă, fiindcă erau îmbrăcați nepotrivit. M-am trezit comentând despre ce ochelari de soare poartă cineva, sau despre ce și cum face. Și văd asta la aproape toată lumea din jur. Uneori, eu sunt ținta comentariilor; uneori, sursa.

Îmi amintesc cu regret un episod dintr-un tramvai prăfuit și aglomerat din București. Stăteam, împreună cu o prietenă bună, pe un rând de 4 scaune lipite unul de celălalt. Lângă noi s-a nimerit o domnișoară (drăguță, de altfel), care făcuse marea greșală să își prindă cam neprofesionist niște extensii în păr. Nu erau chiar culoarea ei și se vedeau și clemele cu care erau prinse – ce să mai, o tragedie estetică pentru mintea mea plată de pe vremea aia. Nu m-am putut abține și i-am zis prietenei mele „ia uite cum și-a pus și aia extensiile alea…”. Evident, „aia” a auzit și mi-a servit un zâmbet plin de amărăciune și o privire care mă cam întreba ce treabă am eu cu părul ei.

Nu cred că o să uit vreodată sentimentul de atunci – rușine. Rușine pentru ceea ce spusesem, pentru cum spusesem, rușine fiindcă tocmai făcusem o alegere – în loc să mă uit pe geam și să văd ceva frumos, m-am uitat în părul ei și…am judecat-o pentru o alegere. O alegere care, cel puțin pe mine, nu mă afecta cu nimic.

Și asta pentru ce? Pentru că am simțit nevoia să profit de imperfecțiunea ei ca să mă scot pe mine în față, cu titlul de „eu n-aș face niciodată asta”. Tocmai eu, care nu am nici haine la modă, nici noi și nici nu îmi pasă prea tare dacă sunt ciufulită sau nu, dacă sunt pensată sau nu. Tocmai eu, imperfecțiunea mergătoare pe două picioare imperfecte, am simțit nevoia să mă leg de imperfecțiunea altcuiva.

De vreo lună încoace am început să observ cât rău ne pot aduce comentariile de genul ăsta și cât de inutile ne sunt. Mă simt mai bine dacă mă trezesc comentând despre cineva? Nu, dimpotrivă, mă simt prost, îmi dau seama că sunt rea și că vorbesc fără să știu prin ce trece sau prin ce a trecut persoana respectivă.

Mă uit strâmb la „pițipoance” pentru că le atârnă burta pe sub bluza prea strâmtă și blugii cu talia prea joasă, mă feresc de „cocalarii” cu sclipici, blugi strâmți și frizuri de la Nike, încerc să n-am de aface cu „cerșetori”, „homeleși” sau „boschetari”.

Și fac toate astea fără să știu nimic despre toate persoanele astea. Nu știu cum au crescut, cu ce seturi de valori au fost hrăniți, dacă au avut bani sau nu; nu știu dacă stima lor de sine este acolo unde ar trebui să fie, nu știu dacă au fost izolați, arătați cu degetul la școală, batjocoriți sau mereu în centrul atenției. Nu știu dacă cei din viețile lor pun presiune pe ei să fie disponibili, perfecți, inteligenți, servili, sau oricum altcuiva. Nu știu decât că poartă haine nepotrivite sau că nu s-au spălat de ceva vreme. Nu văd decât o imagine. Și ce rost ar avea să critic o imagine?

Să fii de partea cealaltă a poveștii e greu – să se uite lumea urât la tine, să auzi comentarii, să știi sigur că cineva, în spatele tău, râde de tine, să fii marginalizat pentru că nu îndeplinești așteptările sau să fii ținta tuturor rugăminților și neputințelor celor din jur. Cred că fiecare dintre noi am trecut prin ambele posturi. De asemenea, cred că toți ne-am simțit tare neplăcut în cea din urmă, iar principiul meu de „funcționare” e simplu – ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Provocarea, însă, nu este să nu mai arătăm cu degetul sau să nu mai verbalizăm răutăți gratuite. Provocarea este să depășim planul ăsta cu totul, să nu mai gândim în termeni de „frumos” și „urât”, „dezirabil” și „indezirabil”. Poate n-ar strica să luăm oamenii din jur așa cum sunt și să vedem ceva bun în fiecare. Și, dacă avem resursele necesare, să nu mai ignorăm și să ajutăm. Câteodată, un zâmbet poate însemna o lume, chiar și pentru un necunoscut de pe stradă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s