C(r)ucurul Mic, fără C(r)ucurul Mare

Dacă ne gândim la masivul Postăvaru, ne gândim la pârtiile din Poiană, la cabana cu bere neflitrată și panoramă superbă spre Bucegi și, poate, la traseele lungi și sălbatice dinspre Timiș. Mulți dintre noi ignorăm cealaltă parte a masivului – cea dinspre Brașov. O mulțime de trasee marcate, unele dintre ele potrivite și pentru bicicletă. Putem să pornim din centru, din Schei sau din Răcădău, din Noua sau din Dârste, ba chiar și de pe Tâmpa sau tocmai de la Pietrele lui Solomon. De data asta, noi am ales un traseu aflat în imediata apropiere a bârlogului proprietate personală închiriată.

Detalii:

Traseu: Răcădău – Kermen – Crucurul Mic

Crucurul Mic – Piscul Lung – Noua (varianta din link este descrisă în sens invers)

Marcaje: Cruce galbenă până în Crucurul Mic, triunghi galben din Crucur până în Noua

Timp de parcurs: 3 ore de mers continuu, dar lejer

Grad de dificultate: mediu

Cabane sau locuri amenajate pentru odihnă/campare: Nu

Participanți: noi 2 și cățelușa Alicia


Când locuiești în Brașov și te cheamă Andreea, o duminică leneșă are doar două interpretări – stai în pat toată ziua și rupi Netflixu-n două, ori îți cari fundul mare pe vreun traseu ușurel de pe lângă intrarea în bloc.

20180128_145104

Duminica asta, s-a nimerit a doua variantă.

Eu: Hai în Poiană, pe Drumul Vechi! N-am mai fost demult, mi-e dor!

*tăcere dubioasă din partea jumătății semnificative*

Haaaai… pe drumul ăla forestier care pornește de la zoo! 

*privire de uadafac*

Haaaaaai undeva, m-am săturat de Tâmpa! Luăm șaptișpele, coborâm la zoo, mergem pe forestier și ne întoarcem. Sau urcăm în Crucur și ne întoarcem peste deal! (evident, habar n-aveam ce pante gâfâietoare presupune acel traseu)

El: Urcăm de aici și ne întoarcem cu autobuzul.  

Eu: (cu gândul la drăciile de urcări pe care le presupune traseul și pe care le mai experimentasem în trecut) Ooooooooooo…ooooooook.

Astfel, începe epopeea Crucurului Mic, varianta 2018*. Am pornit la drum cu gândul de a aborda din nou traseul ăsta, până în același vârfuleț ca data trecută – Crucurul Mic (sau cu curul mic, deși la mine nu se aplică) – cu finalizare (pun intended) în Noua.

Începutul traseului m-a umplut de veselie pentru două zile – zeci de copii și părinți cu săniuțe, fărașe, saci, sacoșe sau doar pantaloni buni pentru alunecat fără adjuvanți. Un fel de Poiana Brașov, dar fără zgomote inutile, muzici urlătoare, gunoaie și cocalari.

Am ocolit grațios derdelușurile și am urcat încet, dar cu spor, fiecare pantă, pănticică, dâmb și dâmbușor. Am savurat fiecare rază de soare, perdeaua de zăpadă care cădea din copaci, urmele de animăluțe și liniștea profundă a unui traseu umblat doar rareori.

După aproximativ o oră, am ajuns și la adevăratul început al ascensiunii: o super-pantă scuipătoare de plămâni și dătătoare de crampe de toate felurile, lungă ca o zi de post și cu o potecă din ce în ce mai puțin umblată, dar care în poze nu vrea să apară nicicum. Indiferent de unghiurile pe care le-am încercat, tot ca o plimbărică în parc apare. Ei bine, nu e. E grea, e lungă, are și vreo două porțiuni mai expuse, dar merită tot efortul.

20180128_131808

De la poza asta până pe vârful Crucurul Mic am mai făcut 1598 de pași. Pași numărați de mine, nu pentru că mi-ar plăcea în mod special această activitate, ci pentru că eram chitită să fac o pauză după primii 100. Apoi după alți 100. Și încă 100 și tot așa. Dar, surpriză, mi-am autodepășit targetul de 159 de ori!

După o scurtă pauză de rehidratare (de data asta am avut apă), am început coborârea pe banda albastră, spre cartierul Dârste. După câțiva metri – surpriză! – ia marcajul de unde nu-i! Și acum începe bălăureala…

Poate e pe aici, poate e pe dincolo! Poate prin râpa asta, sau poate prin râpa aia! Ne rupem gâtul aici, sau dincolo de bolovanii ăia acoperiți de gheață acoperită de zăpadă? Declanșăm o mică avalanșă acum sau mai târziu? Să ne luăm după urmele de ceva felină sălbatică sau după alea de animal posesor de copite? Eu zic să căutăm unele de urs, ăștia trag la tomberoane și SIGUR găsim tomberoane în oraș! Aaaaaa, avem GPS!!!

20180128_134915

Cu chiu, cu vai și cu ajutorul Google Maps ne-am dumirit că suntem totuși pe drumul bun și, după intersecția dungii albastre cu traseul spre cartierul Noua (marcat triunghi galben, merge prin Piscul Lung) am decis să continuăm pe cel din urmă. De aici încolo, marcajul a fost bun, zăpada alunecoasă și multă, pantele chinuitoare pentru genunchi, dar o plăcere totală pentru simțuri. Singurele urme, în afară de ale noastre, erau cele ale animalelor sălbatice. Și nu erau puține! Toate formele, mărimile și cu o varietate impresionantă de traiectorii.

După aproximativ o oră de coborâre, am ajuns în Noua, de unde pașii (și un Uber) ne-au purtat înapoi către casă.

În total, trei ore de admirat păduri liniștite, petice de cer senin și respirat aer curat. Recomand oricui trece prin Brașov!

20180128_145329

*N.B.: Există și varianta aprilie 2016, când am plecat întâmplător la o plimbare pe un traseu care pornește din apropierea blocului nostru către Cabana Postăvaru („doar” 5 ore) și ne-am trezit într-un vârfuleț, la o intersecție de trasee (Răcădău, Postăvaru, Dârste și Noua), eu cu gâtul uscat și amețeli cauzate de deshidratare și el cu chef suprem de ajuns la Postăvaru, având și soluția salvatoare pentru mine: „Mănâncă și tu niște zăpadă!”. Atunci, am coborât înapoi acasă pe același traseu pe care am urcat (crucea galbenă, 32 în Munții Noștri).

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s