Copiii…

Îi învățăm cum să fie puternici, dar nu şi cum să gestioneze momentele când nu se simt deloc aşa. Le construim caracterul astfel încât să se apropie de ceea ce noi, adulţii, considerăm ca fiind cea mai potrivită variantă pentru "lumea în care trăim", uitând, însă, că "lumea" asta, realitatea noastră, nu e doar ceva [...]

Advertisements

Amantul japonez – incursiuni interioare

Amantul Japonez este una dintre cele mai recente cărți ale autoarei Isabel Allende, care se întâmplă să fie una dintre favoritele mele. Pe Isabel am descoperit-o în liceu, grație profesoarei de limba română, care ne alcătuia o listă de lecturi opțional-obligatorii mult mai cuprinzătoare și apetisantă față de ceea ce oferea programa școlară standard. Ca mulți [...]

Povești de voluntar. Ultima săptămână de Leadership Summer Academy (by Teach for Romania)

A trecut ceva timp de atunci, de la jumătatea lui august, când plecam din Titu cu o mulțime de gânduri amestecate. Între timp, lucrurile s-au mai așezat, dar experiența a rămas cu mine, la fel de vie ca atunci, în mijlocul verii. Teach for Romania este unul dintre puținele ONG-uri alături de care am găsit [...]

Unde fugim de-acasă… Sau mici aventuri pe Tâmpa

Ne-am mutat în Brașov având în minte un principiu destul de simpluț: e mai frumos ca în București. Pe parcurs, ne-am dat seama că beneficiile sunt muuuuult mai multe și că viața de aici bate la - scuzați! - cur viața din mirobolanta capitală a României. (Da, uneori îmi lipsește vibrația și agitația specifică orașului [...]

Retezat…cu ochi albaștri. Ultima zi

Traseu: lacul Bucura - șaua Retezatului - Valea Stânișoarei - Cabana Pietrele - Cârnic Timp: fără număr (cred că vreo 8 ore, cu tot cu pauzele de rigoare) De data asta, ne-am trezit ceva mai devreme și după chinuiala tipică sub semnul lui hai-să-vedem-cum-se-strânge-cortul-ăsta și micul dejun al Aliciei (noi am sărit peste), după ultimele [...]

Retezat…cu ochi albaștri. Prima zi

Disclaimer: Pozele sunt din 2008, când am parcurs exact același traseu, în același sens. Acum nu am avut niciun aparat de fotografiat cu noi, așa că am stocat totul pe retină. După opt (sau nouă?) ani, am ajuns din nou în locul care mi-a rămas atât de drag, încât am visat la el vară de [...]